Efectul muzicii asupra omului a fost observat din timpuri străvechi; există civilizații unde muzica avea un rol bine stabilit în îngrijirea copiilor nenăscuți. Chinezii aveau « Centre ale calmului şi liniştii », unde mamele erau încurajate să se plimbe pe malurile râurilor pentru a-şi menține pacea şi seninătatea. Hinduşii credeau că mamele trebuie învătate să-şi transfere gândurile fătului. Profesori formați special în acest scop împărtăşeau această filozofie şi dădeau mamelor tehnicile necesare în spații speciale, numite « Camerele gândului ». Ȋn acelaşi fel, în Japonia s-a dezvoltat o tehnică, numită Tai-kyo, întrucât se credea că vocile părinților şi ale familiei lărgite, gândurile şi simțămintele lor au o influență asupra fătului. Toate sunetele dizarmonioase erau evitate. Există şi alte exemple, provenind din diferite culturi şi perioade istorice.
* * *
Ȋn prezent, aceste idei sunt redescoperite, în principal prin cercetări şi studii ştiințifice. Muzica şi sunetul încep să joace un rol activ în medicină, aşa cum o dovedesc studiile de neurobiologie şi psihologie. Ȋn această privință, terapia prin muzică îşi aduce contribuția la arta vindecării.
* * *
Influența pozitivă a muzicii în perioada sarcinii a fost analizată în ultimii 20 de ani, datorită unei perioade de extraordinar progres ştiințific în înțelegerea noastră despre viața uterină şi consecințele ei viitoare. S-a stabilit că bebeluşul nenăscut este o ființă care aude, percepe şi simte.
Studiile arată că totul afectează femeia însărcinată, nu numai medicamentele, alcoolul, fumatul şi dieta, ci şi emoțiile puternice şi gândurile, lăsând amprente durabile asupra copilului şi a viitorului său. Aceasta înseamnă că funcția parentală activă începe în timp ce copilul se dezvoltă încă în uter, din momentul concepției, fie că părinții sunt conştienți de acest lucru sau nu. De aceea, prima noastră îndatorire ca viitori părinți este să acceptăm această responsabilitate înainte de concepție şi, desigur, la instalarea sarcinii.
Datorită naturii şi calităților sale, muzica este extrem de potrivită cu această îndatorire de îngriji dezvoltarea fizică, emoțională, mentală şi spirituală a copilului nenăscut.
* * *
Muzica influențează celulele şi organele corpului. Acest lucru este ilustrat vizual în lucrarările lui Ernst Chladni şi cele recente ale cercetătorului elvețian Dr. Hans Jenny, prin studiile ştiințifice pe care le-a întreprins asupra modului în care sunetul influențează materia şi pe care le-a numit “cymatics”. De pildă, atunci când o suprafață plată acoperită cu nisip este expusă la sunet, ea se va organiza în modele – unele extrem de frumoase şi simetrice, altele disparate, în funcție de frecvența sunetului (înălțimea lui), de numărul de decibeli (intensitatea sunetului), calitatea, sursa sonoră şi alte aspecte. Cântatul, fredonatul unui cântec, intonația pot avea efecte similare asupra corpului, energizându-l sau relaxândul. Ele pot, de asemenea, să modifice patternurile respiratorii şi starea de conştiență, armonizând emisfera cerebrală dreaptă şi stângă. S-a dovedit că muzica influențează digestia, circulația şi tensiunea arterială. Alegerea muzicii este, prin urmare, extrem de importantă în timpul sarcinii. Cântecele de leagăn, strâns legate de ea, influențează această perioadă de viață. Aceste cântece, transmise din generație în generație, i-a liniştit dintotdeauna pe copiii cu colici sau agitați, mai ales dacă aceste cântece au fost cântate din perioada în care bebeluşii se aflau încă în pântecul mamei. Cântecul de leagăn devenit familiar îi va da bebeluşului un confort emoțional, trezindu-i amintiri plăcute din viața uterină. Cercetările au dovedit că bebeluşii dezvoltă aminitiri prenatale. Cântecele şi muzica ascultate frecvent înainte de naştere vor fi recunoscute după naştere. S-a putut observa cum copilaşii se întorceau, fizic, către sursa sunetului sau erau complet absorbiți de muzica pe are o auzeau.
* * *
Auzul este primul simț care se dezvoltă la embrion, se pare că în a treia săptămână de sarcină. După Dr. Alfred Tomatis, auzul bebeluşului prenatal este funcțional la aproximativ a 4-a sau a 5-a lună de sarcină. Importanța acestui simț este dovedită şi de o conectare şi o distribuire extensivă a nervilor auditivi în restul corpului. Se pare că am fost conectați la muzică din primele noastre zile de viață, iar acest lucru poate avea implicații suplimentare în întreaga noastră dezvoltare ca ființe umane.
Copiii au semnalat părinților felul în care resimt anumite genuri muzicale; de exemplu, un bebeluş aflat în pântecul mamei a început să lovească atât de tare cu picioarele în peretele uterin, în timpul unui concert rock, încât mama a trebuit să plece imediat; bebelușii încă nenăscuți reacționează prin mişcări agitate la sunetele puternice.
Ultrasunetele ne-au permis să fim martori la reacțiile bebeluşilor la muzică atunci când se află în spațiul limitat al uterului. Dr.Verny şi mulți alții citează studii în care bebeluşii prenatali au arătat că îi preferă pe Mozart şi Vivaldi (muzică clasică şi barocă). Ȋn muzica barocă, pulsațiile mişcărilor lente sunt extrem de asemănătoare cu ritmul nostru cardiac în stare de repaus. La modul optim, muzica aleasă pentru sarcină trebuie să fie repetată la intervale regulate şi să devină o adăugire firească şi plină de bucurie la viața de zi cu zi. Atunci când muzica aduce plăcere şi delectare părinților, aceste trăiri emoționale vor fi transmise şi copilului.
* * *
Muzica întăreşte legătura prenatală dintre mamă și copil. Unul din evenimentele cele mai plăcute şi mai intime pe care le trăieşte bebeluşul în uter este acela când mama cântă. Acesta este şi unul din primele dialoguri care se înfiripă între ei. Cântecele care transmit iubire, acceptare şi bun venit copilului sunt cele mai liniştitoare pentru el. Ȋn aceste momente are loc un proces bidirecțional în cursul căruia între mamă şi copil se crează un puternic ataşament; copilul capătă încredere, trăieşte un sentiment de siguranță şi. de apartenență. Toate celelalte relaționări se vor construi mai târziu pornind de la calitatea acestui prim schimb. Dacă suntem crescuți cu iubire, cu respect şi conecvență, vom avea tendința să-i tratăm şi noi pe ceilalți în acelaşi mod.
* * *
Personalitatea bebeluşului se formează în uter. Ȋn acest sens, Thomas Verny îl citează pe Leonardo da Vinci, care afirmă, într-unul din Caietele sale:
“lucrul pe care îl doreşte mama îl găsim deseori imprimat în copilul pe care mama îl poartă în pântec la momentul dorinței… O teamă sau o suferință psihică a mamei are mai multă putere asupra copilului decât asupra mamei, dat fiind că deseori copilul îşi pierde viața din cauza lor.”
Psihiatrilor şi psihologilor le-au trebuit mai multe secole pentru a dovedi că această intuiție este adevărată. Deşi viețile noastre pot fi stresante, ceea ce contează cel mai mult este ce gândeşte şi simte mama în legătură cu copilul care se dezvoltă în pântecul ei, temerile şi speranțele ei. Gândurile şi sentimentele mamei furnizează materialul din care copilul îşi crează personalitatea. Nu ne referim la temeri trecătoare şi greutăți ale vieții de zi cu zi, ci la gândurile şi emoțiile negative cele mai importante şi recurente. Muzica are rolul ei în această privință, întrucât valorile noastre în viață sunt comunicate prin alegerea genurilor muzicale şi a versurilor. Muzica are impact asupra noastră prin câmpul vibrațional creat de sunet şi prin sentimentele pe care le exprimă sau le trezeşte cu armonia sau disonanțele ei.
***
Programul muzical ales pentru sarcină şi naştere are darul să le redea viitorilor părinți pacea şi seninătatea. Muzica îi face pe aceştia să acceadă o conştiință lăuntrică în care vor găsi iubirea şi armonia cu care să-şi îngrijească copilaşul nenăscut şi în care să trăiască ei înşişi.