Educaţia părinţilor înainte de naştere: un paradox sau o certitudine?

September 13, 2008 on 10:27 am | In Despre noi | No Comments

 

Când un cuplu aşteaptă un copil, deîndată ce află vestea, după surpriza şi bucuria trăite de cei doi viitori părinţi, apar şi întrebările:  “Cum va fi sarcina ? Dar naşterea ? Cum va fi copilul ? Va fi sănătos ? Oare o să fac faţă ? Ce-ar trebui să ştiu / să fac?  Cum se va schimba viaţa mea ? Pe cine să întreb ?”

 

Foarte probabil acest cuplu va urma tradiţiile din familie, modelele transmise din generaţie în generaţie, exemplele vii ale prietenilor, ale rudelor, ale vecinilor, va deveni receptiv la o multitudine de informaţii culese din cărţi, de pe internet sau din mass-media, la recomandările medicului de familie sau ale altor cadre medicale, a altor profesionişti care le-ar putea acorda un sprijin.

 

Viitorii părinţi (mai ales mama) încep să îşi facă griji pentru copil şi devin receptivi;  ei au nevoie de informaţii pe care să le aplice imediat. Şi au dreptate, fiindcă într-adevăr, calitatea vieţii prenatale are un efect determinant asupra dezvoltării viitorului copil.

 

Există deja numeroase studii care demonstrează legătura dintre starea fizică şi psihică a mamei în timpul sarcinii şi starea de sănătate a copilului: de exemplu un studiu efectuat de Universitatea din Bristol realizat pe un numar de 14.000 de familii numit „Studiul longitudinal Avon privind influenţa părinţilor asupra copiilor”, cunoscut popular sub numele de „Copiii anilor 90”. Astfel, oamenii de ştiinţă au descoperit faptul că mamele care manifestau o anxietate profundă în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru,  au avut un risc crescut cu 50% de a naşte copii cu probleme severe emoţionale şi de comportament. Mamele au oferit informaţii despre comportamentul şi dificultăţile emoţionale ale copiilor prezente la cca 4 ani de la naştere.

Un alt exemplu îl reprezintă studiile care demonstrează impactul pe care modul de viaţă al părinţilor înainte de concepţie îl are asupra sănătăţii şi dezvoltării copilului. Când taţii sunt fumători, sperma lor este afectată şi riscul de îmbolnăvire de cancer pentru copilul lor poate creşte. Copiii se pot naşte de asemenea cu o greutate sub medie, şi pot fi expuşi la riscul de moarte subită ; iata suficiente motive pentru a pregăti atent concepţia. Dacă mamele consumă alcool în momentul concepţiei, creşte riscul de a da naştere unor copii cu anomalii faciale pe care vor trebui sa le privească apoi toată viaţa. 

Pentru a evita şi alte malformaţii, cuplurile se pot pregăti pentru o concepţie conştientă, încercând să elimine încărcarea cu metale grele sau alte substanţe toxice, să evite medicaţiile de orice fel, să adopte o nutriţie cît mai naturală.

Viitorul copil aflat în pântecul mamei - universul tainic în care se petrec primele 9 luni ale vieţii lui- se află într-un proces de formare continuă.

Copilul devine un receptacol al  tuturor influenţelor produse de gîndurile, sentimentele şi actele mamei.

 

În timpul sarcinii, emoţiile mamei sunt comunicate chimic fetusului prin placentă, bariera celulară dintre sângele matern şi cel fetal. Moleculele chimice “semnal”, eliberate în sângele mamei ca răspuns la emoţii, traversează placenta şi induc în celulele ţintă ale copilului un efect  identic cu răspunsul produs în celulele ţinta ale mamei. Deşi copilul în dezvoltare nu este « conştient » de elementele care au produs răspunsul emoţional al mamei, el este conştient de consecinţele fiziologice ale emoţiilor şi de senzaţiile produse.

 

Dacă în timpul sarcinii mama are o dificultate şi resimte o perioada mai lunga de timp o emoţie negativă, care se repetă ciclic, copilul este « programat » prin acest chimism comportamental să aibă o anumită reacţie. La nivel subconştient, se poate dezvolta o reacţie de apărare, copilul simţindu-se « vizat » de emoţia negativă a mamei şi în acest caz :

-se poate simţi răspunzător (vinovat) de trăirile mamei

-manifestă teama că ar putea fi respins

-se culpabilizează

-manifestă desconsiderare faţă de propria persoană

-poate manifesta o reacţie de respingere faţă de mamă, etc.

 

Existenţa substratului biochimic al emoţiilor explică de ce în perioada prenatală  copilul dezvoltă o « memorie » comportamentală,  care va influenţa comportamentul său de mai târziu ca adult.

Este de reţinut faptul că în situaţia copiilor expuşi în timpul dezvoltării lor prenatale la atitudini negative sau distructive, consecinţele comportamentale sus-menţionate pot fi atenuate sau chiar anulate din punct de vedere psihologic, odată ce aceste situaţii sunt recunoscute.

Părinţii trebuie să devină conştienţi de faptul că încă din momentul concepţiei, de-a lungul dezvoltarii pre/postnantale, gândurile lor, atitudinile şi comportamentele lor vor influenţa profund  evoluţia copilului lor şi sănătatea lui.

 

Când se vorbeşte de educaţie, aproape automat se presupune că cel educat va fi copilul, încă de mic el se doreşte a fi modelat asemeni unui aluat pentru a deveni întruchiparea vie a gândului creator manifestat de părinţii lui! Mai târziu, la şcoală, procesul continuă. Formarea unui comportament dezirabil poate fi sau nu încununată de succes.

 

De cele mai multe ori, părinţii şi-ar dori să ştie care este secretul unei educaţii eficiente, dacă sunt reguli universale pe care le-ar putea aplica şi la propriul copil.  Uneori regulile funcţionează, alteori nu. Unii copii sunt receptivi, alţii sunt de-a dreptul refractari. Fiecare părinte şi-ar dori să ştie cu precizie de ce depinde succesul educaţiei copilului său.

 

Dar dacă acest succes sau eşec ar depinde de modul în care părinţii au trăit perioada prenatală ? Cum am putea afla ?

 

În cazul în care copiii provin din concepţii şi sarcini nedorite, educaţia lor ridică numeroase probleme, starea lor de sănătate psihică şi fizică fiind mult afectată.

 

Un studiu unic privind evoluţia copiilor nedoriţi a fost efectuat  în trei ţări: Suedia, Finlanda şi Cehoslovacia; evaluarea copiilor proveniţi din sarcini nedorite s-a făcut la diferite vîrste : la 28 de zile după naştere, la 8 ani, 14 şi 16 ani, la 23 de ani ; situaţia lor a fost comparată  cu cea a copiilor proveniţi din loturi de control, copii de aceeaşi vârstă şi sex.  S-a constatat că într-o proporţie mult mai mare, comparativ cu grupul de control,  copiii nedoriţi au fost născuţi prematur, au prezentat handicapuri la naştere, au prezentat risc mai mare pentru probleme psihosociale, delicvenţă, au avut rezultate mai slabe la învăţătură, necesitînd un ajutor mai consistent la şcoală din partea profesorilor şi mai multe consulturi psihiatrice ; la 14 ani s-a constatat că aceşti copii prezentau în proporţie dublă scoruri mici ale coeficientului de inteligentţă ( <86) faţă de copiii din lotul martor, iar mamele lor îi caracterizau ca fiind încăpăţânaţi, răutăcioşi şi nervoşi. Profesorii i-au caracterizat ca fiind mai hiperactivi şi mai puţin sociabili; la vîrsta de 23 de ani, de 3 ori mai mulţi tineri proveniţi din lotul de copii nedoriţi au făcut infracţiuni, comparativ cu lotul de control.   

Întrebaţi despre modul lor de viaţă şi despre cît de fericiţi sunt, aceşti copii au exprimat într-o măsură mult mai mare nemulţumirea, îngrijorarea, tristeţea, comparativ cu copiii din grupul de control.  Ei au relatat faptul că în general nu au menţinut o legătura strânsă cu părinţii, şi că au suferit repetate dezamăgiri în relaţiile lor umane. S-a constatat de asemenea că aceştia erau majoritatea în tratament psihiatric, fumau mai mult, consumau mai multă cafea şi mai mult alcool decît copiii doriţi proveniţi din grupul de control.  

Iată câteva argumente solide pentru a reconsidera eficienţa educaţiei copiilor.

Într-adevăr, poate ar trebui să discutăm mai întâi despre o educaţie a părinţilor înainte de naştere.

De fapt, tot ce părinţii ar putea dori mai bun pentru copiii lor, pentru formarea lor, s-ar putea iniţia în perioada prenatală. Cum ?

·        Luînd în considerare, chiar înainte de concepţie, impactul pe care îl are viaţa prenatală asupra dezvoltării viitorului copil;

·        Manifestînd iubirea din primele momente ale sarcinii conştiente, trimiţând mesaje pozitive viitorului copil;

·        Aplicând discernământul pentru a selecta acele condiţii care sunt deosebit de benefice dezvoltării copilului: hrană adecvată, relaxare, respiraţii corespunzătoare, impregnând simţurile cu stimuli armonioşi: imagini frumoase, muzică de calitate, plimbări lungi în natură, evitarea toxicelor şi pe cât se poate a poluării;

·        Cultivând relaţii şi gînduri pozitive cu cei din jur, părinţii încercând să activeze cea mai pozitivă latură a fiinţei lor.

 

Mama poate începe comunicarea cu copilul încă din primele momente ale existenţei lui prenatale, vizualizându-l în lumină, cum se formează din sîngele ei, într-o tainică osmoză cu trupul şi sufletul ei.

Tatăl are un rol la fel de important, asigurând suportul psihologic al mamei şi copilului, manifestându-şi afecţiunea faţă de copil prin gândul, vocea şi gesturile lui.

 

Prin ce mecanism secret modul de viaţă al viitorilor părinţi poate avea consecinţe concrete asupra dezvoltării copilului ?

 

Un răspuns ar putea fi dat de cercetările lui Masaru Emoto.  “Mesajele apei” este

cartea sa în care descrie proprietăţile extraordinare ale apei de înregistrare şi memorizare. 

Plecând de la cercetările desfăşurate la Berkeley de biochimistul Lee Lorenzen auspra rezistenţei magnetice a apei, Masaru Emoto a supus eşantioane de apă la diferite influenţe: muzici structurante sau destructurante, sentimente de iubire sau ură, gânduri de viaţă sau de moarte, rugăciuni… Aceste eşantioane au fost îngheţate, apoi cristalele de apă – la o temperatură cuprinsă între –5° şi  0° - au fost fotografiate sub microscop electronic. Aranjarea cristalelor indică splendoarea sau oroarea cu care apa a fost impregnată. Cristalele pot reflecta o armonie perfectă sau haosul.                               

 

Să nu uităm că în proporţie de peste 70% corpul omenesc este constituit din apă. Orice gând, orice sentiment, impregnează apa din ţesuturile noastre.  Când oul uman est fecundat, el este constituit din apă în proporţie de 90%. Oare această apă biologică nu este cea care captează şi înregistrează această primă informaţie : calitatea iubirii părinţilor în momentul concepţiei ? Şi acest proces de  impregnare nu continuă oare pe tot parcusul sarcinii, dat fiind că fătul se alimentează prin sângele matern şi este scăldat de lichidul amniotic ?

 

Câte lucruri s-ar schimba daca am putea observa copilul prenatal, această fiinţă care comunică, care transmite semnale de satisfacţie sau de suferinţă, care explorează şi se adaptează, care visează, reacţionează, care simte atingeri, gusturi, mirosuri, care aude sunetele securizante produse de mamă, vocea ei, vocea tatălui, care trăieşte într-o lume a tuturor posibilităţilor !

 

Câte nemulţumiri, îngrijorări, temeri s-ar putea evita, ştiind ce efecte nedorite pot produce în organismul copilului ! 

 

Un comportament natural al părinţilor în timpul sarcinii, manifestat cu multă iubire şi puţină voinţă,  poate preveni cu adevărat boli, dificultăţi, probleme care ar putea surveni în viaţa copilului.

 

Vestea bună este că această influenţa pozitivă poate continua şi după naştere ; chiar dacă părinţii nu au beneficiat de o educaţie prenatală, multe lucruri sunt aplicate spontan de viitorii părinţi, iar altele, pot fi puse în practică imediat după naştere.

 

În momentele de graţie în care privirea mamei şi bebeluşului se contopesc, în timpul actului deopotrivă voluptos şi sacru al alăptării, energia iubirii poate vindeca răni, poate atenua clişee, poate consolida caractere.

 

Mai târziu, pe tot parcursul vieţii, părinţii vor vedea rodind seminţele înscrise adânc în copilul lor, sădite în momentul concepţiei şi în perioada prenatală.

Iar dacă rodul  va fi, simbolic vorbind, îmbelşugat, atunci înseamnă că educaţia părinţilor înainte de naştere  a devenit o certitudine.   

 

Bibiografie selectivă

1.     Bertin, Marie- Andree, « Tout savoir sur l’Education prenatale, au benefice de l’enfant a naitre et du couple », Ed. Favre SA, Lausanne, 2003

2.     Thaler, D. S., (1994). The evolution of genetic intelligence, Science 264, 224-225.

3.     Pennisi, E., (1996). A new look at maternal guidance, Science 273, 1334-1336.

4.     Beveridge M, Glover V, ALSPAC Study Team.  British Journal of Psychiatry Vol180 pp502-508

5.     David Charmberlain, Ph.D,  Early and Very Early Parenting: Very Early Parenting Starts Before Conception; Life before Birth

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

EDUCATIA PRENATALÃ

September 13, 2008 on 10:17 am | In Despre noi | No Comments

I. Prezentare generalã, scop, impact, efecte

Ce este educaţia prenatalã ?

     Fiecare mamã, fiecare tatã, fiecare familie, fiecare ţarã doreşte sã aibã copii sãnãtoşi, inteligenţi şi echilibraţi. Dar foarte puţini sunt aceia care ştiu cã venirea pe lume a unor astfel de copii poate fi favorizatã.

     Studiile ştiinţifice şi psihologice întreprinse în lume în ultimele decenii dovedesc realitatea unei educaţii prenantale naturale, pe care viitorii pãrinţi au posibilitatea s-o aplice pozitiv în viaţa lor zilnicã, cu ajutorul profesioniştilor şi cu sprijinul societãţii. Ea pune în luminã importanţa perioadei prenatale în devenirea fiinţei omeneşti.                    

                                                                *

    Educaţia prenatalã rezultã dintr-un ansamblu de procese naturale prin care fiinţa de formeazã, se dezvoltã şi se informeazã – într-un cuvânt se educã. Noua fiinţã face lucrul acesta prin puterile vieţii ce i-a fost transmisã şi cu ajutorul materialelor fizice şi a stimulãrilor senzoriale, afective, mentale, spirituale pe care le primeşte de la mama sa şi, prin ea, de la tatã şi de la mediu. Aceste elemente – pozitive sau negative – sunt integrate în memoria subconştientã, celularã a fiinţei în formare, adicã în structura ei de bazã, fizicã şi psihicã.

                                                                    *

 

În timpul celor 9 luni de sarcinã, copilul prenatal îşi construieşte primele baze ale

-         sãnãtãţii (organe, sisteme, funcţii)

-         sezorialitãţii (organe de simţ, sisteme senzoriale, funcţii senzitive)

-         afectivitãţii (perceperea emoţiilor, sentimentelor şi gândurilor mamei)

-         predispoziţiilor sale de caracter (nedorit, va avea tendinţa sã fie temãtor şi agresiv ; aşteptat cu iubire, va fi încrezãtor, deschis şi creativ)

-         modurilor sale de relaţionare (schema de bazã a relaţiilor sale viitoare va semãna cu cea pe care pãrinţii o stabilesc cu el).

                                                              *

Pentru copilul prenatal, totul este hranã – el ne având capacitatea de a aceepta ceea ce este  favorabil/benefic şi de a respinge ceea ce este nociv.   

Dacã pãrinţii cunosc aceste procese naturale, ei au posibilitatea sã fereascã copilul de tot ce e nociv şi sã-i dea cele mai bune elemente în toate planurile.

Altfel spus, ei pot sã alimenteze cu informaţii pozitive banca de date care se constituie, la noua fiinţã, la nivel celular.

                                              

   Timp de 9 luni, celula se formeazã şi se informeazã în acelaşi timp ; fiinţa se educã în timp ce se formeazã şi se dezvoltã.

       Educaţia fiinţei umane, de la concepţie pânã la moarte, se realizeazã prin 3 procese esenţiale :

1. impregnarea ;

2. imitaţaia/identificarea ;      

3. experimentarea

            Cum stau lucrurile în cazul copilului in utero ?

·        El experimenteazã suptul, deglutiţia şi o motricitate variatã. Sã menţionãm activitatea muşchilor respiratori care, încã din perioada fetalã, se antreneazã pentru a-şi îndeplini viitoarea funcţie şi ajutã la propulsarea sângelui cãtre creierul în formare. Fetusul reacţioneazã prin mişcare şi modificarea ritmului cardiac la stimulãrile senzoriale şi emoţionale pe care le primeşte.

·        Işi imitã el mama ? Se întâmplã ca un copil de câteva luni sã reproducã poziţii corporale şi mai târziu cuvinte specifice utilizate de mamã sau de însoţitor în timpul sarcinii.

·        Impregnarea este maximã. Prin transmitere directã, prin fluxurile hormonale sau prin empatie, copilul primeşte senzaţiile, emoţiile, gândurile mamei sale, care îi stimuleazã - sau îi inhibã – funcţiile şi organele. El reacţioneazã la aceşti stimului şi memoria acestor prime reacţii coloreazã viitoarea lui personalitate.

                                                                  *

  În ce constã educaţia prenatalã şi rolul viitorilor pãrinţi ?

  Din rãdãcina latinã « educo » au derivat douã noţiuni complementare : una, de « a da la ivealã », « a scoate din », « a creşte », cealaltã de « a hrãni », « a avea grijã de ».

   Aceste douã aspecte fac parte integrantã din educaţia prenatalã conştientã, care propune sã i se dea embrionului şi apoi fãtului, « hrana » fizicã, senzorialã, afectivã, mentalã şi spiritualã care sã mobilizeze, sã dinamizeze şi sã transforme în competenţe toate potenţialitãţile pe care le conţine celula iniţialã.

    Este util sã facem corect distincţia dintre instruire şi educaţie.

·        Instruirea este un proces de transmitere de cunoştinţe şi abilitãţi. Or, din acest punct de vedere, noi nu avem nimic a-l învãţa pe fãt.

·        Educaţia priveşte dezvoltarea la maximum a potenţialitãţilor fiinţei (capital genetic şi probabil program personal).

În acest sens putem vorbi de educaţie prenatalã şi de rolul viitorilor pãrinţi ca educatori ai copilului prenatal.

·        Mama asigurã 50% din capitalul genetic şi permite  oului embrionar sã atingã stadiul de nou-nãscut. Acest rol formator este îndeplinit de sângele ei, care furnizeazã materialele necesare construiri corpului precum şi hormonii corespunzãtori stãrilor sale emoţionale. Imaginile sale mentale sunt transmise copilului pe cãi încã necunoscute.

O viitoare mamã informatã se poate hotãrî sã pozitiveze, în mãsura posibilului – şi fãrã a se culpabiliza pentru ce nu e posibil – aceastã educaţie prenatalã care se petrece în fiinţa ei : 

-         adoptând un mod de viaţã sãnãtos

-         menţinând o stare interioarã tonicã, optimistã şi iubitoare

-         comunicând cu copilul prindialog interior, mângâier, voce vorbitã sau cântatã

-         utilizând puterea creatoare a imaginaţiei : imagini mentale şi gânduri pozitive

Ea poate în acelaşi timp sã fie receptivã la copil, sã încerce sã-i cunoascã nevoile, gusturile, eventual caracterul şi programul de viaţã.

·        Tatãl asigurã 50 % din capitalul genetic (şi un hormon protector care împiedicã respingerea embrionului).

Un viitor tatã informat îşi conştientizeazã şi asumã rolul patern

-         înconjurând mama şi copilul cu tandreţe

-         creînd un climat de calm şi securitate 

-         comunicând cu copilul prin voce – vorbitã sau cântatã – şi prin atingere. El creazã astfel primele legãturi fundamentale şi structurante pentru copil.

-         participând la însoţirea sarcinii, la alegerea modului de naştere şi la pregãtirea ei.

                                                                 *

Consecinţele aplicãrii educaţiei prenatale naturale sunt multiple :

·        pentru copil 

-         asigurã prevenţia fundamentalã a disfuncţiilor fizice

   şi psihice ne transmisibile genetic şi le atenueazã pe  

   acestea din urmã, atunci când ele existã ;

-         favorizeazã formarea unei fiinţe sãnãtoase, echilibrate, stabile, deschise şi creative

·        pentru cuplul parental 

-         permite viitorilor pãrinţi sã experimenteze o dezvoltare

personalã deosebitã, o adevãratã renaştere ;

-         îmbogãţeşte şi consolideazã viaţa cuplului ;

-         favorizeazã o naştere uşoarã şi fericitã ;

-         faciliteazã educarea copilului, apoi a adolescentului datoritã legãturilor pãrinţi/copil stabilite de timpuriu.

·        pentru societate 

-         consolideazã familia, celula de bazã a colectivitãţii

-         previne abandonul şi violenţa domesticã

-         aduce economii substanţiale în diferite domenii : sãnãtate – prin sarcini şi naşteri mai uşoare, mame şi copii mai sãnãtoşi şi mai fericiţi ; securitate – copii concepuţi, purtaţi în pântece şi aduşi pe lume în spiritul respectului, iubirii, încrederii au toate şansele sã devinã fiinţe non-violente, cooperante şi creative ; viaţã socialã – aceşti copii au integrat în structura lor fundamentalã capacitatea de a iubi, de a dialoga, de a coopera, de a gãsi soluţii echitabile la conflictele care se ivesc inevitabil în viaţa familialã, profesionalã, socialã, internaţionalã.

Viitoarele fiinţe vor fi apte sã ceeze un nou echilibru social şi o pace durabilã în lume.

 

Extrase statut

September 13, 2008 on 10:13 am | In Extrase statut | No Comments

Extrase din Statutul Asociatiei de Educatie Prenatala din Romania

 

Art. 3. Asociaţia de Educaţie Prenatală din România este persoană juridică română, avînd forma juridică de organizare nonguvernamentală, neconfesională, apolitică, nonprofit.

Este organizată şi funcţionează în temeiul dispoziţiilor legale în vigoare şi ale prezentului statut.

 

Capitolul II. SCOP, OBIECTIVE, MIJLOACE

 

Art. 6. Scopul Asociaţiei de Educaţie Prenatală din România este să promoveze conceptul de educaţie prenatală şi informaţiile ştiinţifice necesare adoptării de către viitorii părinţi a unor noi comportamente care să asigure dezvoltarea armonioasă  a copiilor ce se vor naste.

 

Art. 7. Obiectivele Asociaţiei de Educaţie Prenatală din România sunt:

1.      Formarea unor categorii de personal care lucrează în sistemul sanitar şi în alte domenii în vederea promovării unui mod de viaţă sănătos şi armonios al gravidei şi cuplului care doreşte să aducă pe lume copii.

 

2.      Informarea şi educaţia gravidei / cuplului în vederea adoptării unui comportament  sănătos vizînd igiena sarcinii, asigurarea condiţiilor optime dezvoltării fizice şi psihologice a fătului şi copilului.

 

3.      Educaţia femeilor, tinerilor, adolescenţilor pentru creşterea gradului de responsabilitate în asumarea rolului de viitor parinte.

 

4.      Elaborarea şi derularea unor programe de cercetare cu rolul de a evidenţia impactul factorilor  care influenţează comportamentul parintilor si în special al mamei asupra dezvoltării prenatale a fătului,  nou născutului şi  copilului în primii ani de viaţă .

 

5.      Militarea pentru prevenţia violenţei împotriva femeii gravide şi a fătului, promovarea drepturilor acestora pentru desfăşurarea sarcinii şi naşterii în condiţii de siguranţă.  

 

Art. 8. Pentru indeplinirea scopului său, Asociaţia îşi propune ca mijloace:

1.      Efectuarea de studii de cercetare şi difuzarea cunoştinţelor ştiinţifice din domeniul medicinei, psihologiei, etc. care să contribuie la dezvoltarea unor comportamente sănătoase ale femeii gravide si cuplului;

2.      Cooperarea cu ministerele de resort (Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării), cu orice persoana/asociaţie/instituţie guvernamentală şi nonguvernamentală, internă şi internaţională, în scopul promovării Educaţiei Prenatale;

3.      Formarea de bază şi continuă a personalului care lucrează în sistemul sanitar şi în alte domenii în vederea adoptării şi promovării conceptului de Educatie Prenatala;

4.      Promovarea valorilor Educaţiei Prenatale prin  arta;

5.      Organizarea de simpozioane, conferinţe, congrese, seminarii şi expoziţii;

6.      Elaborarea de materiale educaţionale, servicii de publicare de cărţi sau alte materiale pe suport tipografic, electronic sau pe internet;

7.      Antrenarea / utilizarea mass media în vederea promovării conceptului şi valorilor Educaţiei Prenatale;

8.      Formarea membrilor Asociaţiei pentru dobândirea de noi cunoştinţe şi deprinderi existente la nivel mondial pentru indeplinirea scopului şi obiectivelor Asociatiei;

9.      Atragerea de fonduri în vederea organizării şi/sau creării unor centre de educaţie prenatală pentru femeile gravide / cuplurile care aşteaptă un copil;

10.  Cumpărarea, vânzarea sau închirierea de imobile pentru buna desfăşurare a activităţilor Asociaţiei. În vederea unor achiziţii imobiliare care necesită un împrumut este necesar să se obţină mai înainte aprobarea Adunarii Generale ordinare sau extraordinare, cu majoritatea absolută a membrilor sai;

11.  Efectuarea de demersuri pe lânga organisme oficiale, interne si internaţionale pentru acordarea unui sprijin necesar îndeplinirii programului Asociaţiei;

12.  Demersuri pe langa forţele sociale si politice pentru adoptarea unei legislaţii favorabile educaţiei prenatale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Informatii AEPR (Asociatia de Educatie Prenatala din Romania)

September 13, 2008 on 10:06 am | In Informatii AEPR (Asociatia de Educatie Prenatala din Ro | No Comments

Asociaţia de Educaţie Prenatală din România are drept scop să promoveze educaţia prenatală bazată pe dovezi ştiinţifice, pentru ca viitorii părinţii să devină şi mai informaţi atunci când adoptă noi comportamente pentru a asigura dezvoltarea armonioasă a copiilor lor.

   Demersul nostru se fundamentează pe principiul rezonanţei potrivit căruia viaţa mamei, la nivel fiziologic, afectiv şi mental, are o influenţă semnificativă asupra dezvoltării copilului din pântecul său şi implicit a destinului acestuia ca viitoare fiinţă adultă. La fel de important este şi rolul tatălui înainte şi în momentul concepţiei.

Exista studii care demonstrează o legătura directa între modul de viaţă a ambilor părinţi şi starea de sănătate a viitorului copil.

 

Asociaţia de Educaţie Prenatală din România doreşte totodată să ofere profesioniştilor din domeniul sănătăţii, educaţiei, etc. informaţii si abilităţi pentru a facilita consilierea cuplurilor care aşteaptă sau care îşi doresc un copil.

 

Pentru viitorii părinţi, femeile  gravide/ cuplurile care aşteaptă un copil, noi vă putem oferi, în cadrul întâlnirilor noastre de grup sau individuale, tehnici de armonizare şi de conştientizare a legăturii profunde cu copilul vostru, prin:

Ø     Conştientizarea propriei perioade prenatale şi înţelegerea propriilor etape de dezvoltare

Ø     Practicarea unor exerciţii de vizualizare pozitivă

Ø     Exersarea tehnicilor de comunicare cu copilul (cântec prenatal, dialog, atingere)

Ø     Discutarea aspectelor esentiale in privinţa dietei şi a modului de viaţă în timpul sarcinii

·        Aplicarea unor tehnici de relaxare

·        Exersarea unor tehnici de respiraţie si susţinere din partea partenerului pentru travaliu

·        Aplicarea unor principii de medicină naturistă în viaţa de zi cu zi pentru armonizare interioară si menţinerea stării de sănătate